Biosept nazal a27 ulei

Descriere produs

lngrediente: uleiuri esențiale de: mentă (Menthae aetheroleum), eucalipt (Eucalypti aetheroleum), lavandă (Lavandulae aetheroleum), tea tree (Melaleucae aetheroleum), Iămâie (Citri aetheroleum), anason stelat (IIIicium verum aetheroleum), lemongrass (Cymbopoginis citrati aetheroleum), cuișoare (Caryophylli floris aetheroleum), cimbru (Thymi aetheroleum), rozmarin (Rosmarini aetheroleum); aldehidă cinamică; camfor; ulei vegetal de cocos; trigliceride caprilice/caprice. Mod de utilizare: -se deșurubează capacul de protecție, se poziționează sticluța in dreptul nasului și se inspiră adânc alternativ pe fiecare nară, direct din sticluță (după ce se rulează bila); -se mai poate aplica la încheietura mâinii, in palmă sau pe un șervețel și se inhalează, timp de minim un minut. -se foloseşte de câte ori este nevoie pe zi. Precauții: Produs de uz extern. Evitați contactul cu ochii, buzele și alte zone sensibile. Poate produce iritarea pielii la persoanele hipersensibile. A nu se folosi la copii sub 6 ani Plantă folosită încă din antichitate, menta era cunoscută de daci sub numele de mantia, mentiă, mintă. Calitățile curative ale mentei erau deja menționate in lucrările medicilor antici precum Hippocrates şi Paracelsus, iar Lonicerus, în 1564, scria despre acestea in editia a III-a a pubIicat'ei Synopsis Stirpium Britannicum. Power și Kleber au propus pentru prima dată, in 1894, estimarea mentolului în uleiul de mentă, cunoscut ca având efect anestezic şi antiseptic local, şi pe care in zilele noastre îl ştim eel mai bine pentru calitățile sale de a uşura respirația, aroma sa plăcută degajând căile respiratorii şi aducând o notă de prospe(ime. Frunzele de eucalipt constituie, in zonele originare, un popular remediu, având un miros puternic, aromatic şi agreabil, şi un gust amărui-aromatic care, ca şi frunzele de mentă, lasă în urmă o senzatie răcoritoare şi o stare reconfortantă. The British Pharmaceutical Codex (1911) pomeneşte faptul că uleiul esențial era folosit ca antiseptic şi frecvent stropit pe batistă şi inhalat. Lavanda este un remediu important tradi(ionaI utilizat in Asia, Europa, Roma Antică, Grecia Antică, şi poate fi regăsită, de asemenea, in textele evreieşti antice şi in cele Biblice. În secolul al XV-Iea, atunci când s-a dezvoltat tehnica distilării, Hildegarde von Bingen, Matthiolus şi Paracelsus au descris utilizarea apei distilate saturată cu ulei esențial din lavandă, ca liniştitor. Tea tree este remarcabil pentru uleiul său esential, produs şi comercializat in prezent la scară comercială şi utilizat in Special într-o serie de produse cu calităti antiseptice. Timp de mii de ani, aborigenii australieni foloseau frunzele in scopuri mEtdicinale; zdrobindu-le, ei obti*leau un preparat cu calităti antiseptice şi antifungice. În anii 1920, un chimist australian, Dr. Arthur Penfold, a studiat proprietătile sale antiseptice, descoperind atunci că uleiul esențial extras din Melaleuca alternifolia a fost de 12 ori mai puternic decât acidul carbolic, antisepticul utilizat în acele timpuri. Printre numeroase alte componente active, uleiul conține terpinen şi cineol. Uleiul esențial de lămâie, bogat in limonen, este folosit atât ca aromatizant alimentar, cât şi în medicină pentru a corecta gustul și a crește puterea infuziilor și tincturilor amare, dar şi in aromaterapie datorită virtuților conterite de aroma sa tonică, reconfortantă, răcoritoare și agreabilă. Planta care produce anasonul stelat este un arbust mic, indigen din sud-vestul Chinei, care crește în zonele muntoase din Yunnan. Publicatiile de profit farmacognostic din secolele XIX-XX, prezentau uleiul esențial extras din fruct ca foarte asemănător cu cel at anasonului obişnuit, având calităti similare, dar o aromă mai puternică. Lemongrass este o plantă mult utilizată in țări precum India, China şi Tailanda ca aromatizant in băuturi, deserturi şi alte preparate culinare. Uleiul esențial de lemongrass est-indian, cum se mai numeşte, provine din Malabar, Cochin, India şi Peninsula Malay. A fost oficial descris în British Pharmacopoeia din 1914, având in compozitie ca aldehidă principală citralul, acesta fiind in proporție de 70 — 85%, şi conferindu-i aroma asemănătoare cu a Iămâii. Cuisoarele, originare din Indonezia, au constituit un articol de comert în India de timpuriu. Subiecte ale scriitorilor chinezi ai dinastiei Han (266 Î.Hr. — 220 D.Hr.), acestea au devenit cunoscute in Europa prin secolul IV. Cuişoarele sunt utilizate atât in medicina indiană Ayurveda,medicina chineză cât şi in fitoterapia occidentală, in special pentru efectele uleiului esential pe care îl con(in. Pomenit de către Galenus şi Dioscorides, cimbrul a lost plantat in scop medicinal în Anglia încă din secolul XI. Uleiul esential este tratat in farmacopee şi cărți standard de fitoterapie de multe decenii, iar în Germania produse cont'nând ulei esen(iaI de cimbru există pe piat •e p*JtiFî din 1976. Prezen(a timolului (găsit de către Caspar Neumann în 1719) conferă uleiului o eficientă acțiune de susținere a apărării a organismului. Uleiul esențial de rozmarin, cu continut destul de bogat in camfor, are o aromă cu note ierboase, lemnos - camforate, balsamice, care conferă o senzație reconfortantă, de prospe(ime. În secolul al XVI-Iea a fost inclus in celebrul parfum Aqua Reginae Hungariae alături de salvie şi ghimbir. Aldehida cinamică este substanța care conferă scortișoarei aroma și mirosul, constituind in jur de 90% din uleiul esențial al acesteia. A fost izolată din uleiul esențial de scortișoară în 1834 de Jean-Baptiste Dumas și Eugène-Melchior Péligot. Printre altele, scortişoara sustine sănătatea tractului respirator superior şi are un efect tonic. A se păstra la loc uscat și la temperatura mediului ambiant.