Mami si bebe stimularea lactatiei g85 capsule
Momentan Indisponibil
1038
Garantie
Citeste "Garantia Produselor"Termeni Retur
Citeste Termenii de ReturDetalii Livrare
Cost livrare: 17.99 lei
Afla mai multe detalii despre LivrareTermeni si Conditii
Citeste Termenii si ConditiileDescriere produs
INGREDIENTE/CAPSULĂ: -seminţe de schinduf (Trigonellae foenugraeci semen ) 115,9 mg -fructe de cumin (Cumini fructus) 114 mg -roiniţă (Melissae herba) 76 mg -sânziene (Galii veri herba) 68,4 mg -ulei esenţial de fenicul (Foeniculi aetheroleum) 3,8 mg -ulei esenţial de anason (Anisi aetheroleum) 1,9 mg Învelișul capsulei este pe bază de celuloză vegetală. Schinduful a fost una dintre cele mai vechi plante medicinale şi de cultură din Egipt, unde este deja menţionat în reţetele din Papyrus Ebers; ca remediu, Grecii erau familiarizaţi, de asemenea, cu schinduful, acesta fiind unul dintre medicamentele importante folosite de ei. Diverse denumiri sanscrite indică o utilizare timpurie în India, dar seminţele au fost foarte apreciate şi printre chinezi, arabi şi romani. Cuminul este o plantă cultivată în multe părţi ale Europei, deşi este originară din regiunea Egiptului. El este menţionat în Scriptură, iar Plinius îl numeşte cel mai bun aperitiv dintre toate condimentele. În timpul Evului Mediu, cuminul a fost una dintre speciile care se foloseau cel mai frecvent, fiind menţionat în Normandia în 716, în Anglia între 1264 şi 1400, enumerat în 1419 printre mărfurile impozitate în oraşul Londra. Este prezent în multe dintre cărţile de plante medicinale ale secolelor al XVI-lea şi al XVII-lea. În India, seminţele constituie un ingredient al pulberilor de curry şi al murăturilor, iar în Franţa îşi găsesc utilizarea în arta culinară. În Olanda, brânzeturile sunt uneori aromate cu cumin. Bley (1829) a găsit fructul conţinând, pe lângă răşini, gume şi altele, ulei esenţial considerat foarte stimulent şi carminativ. Roiniţa este cunoscută din antichitate, primul care a descris-o fiind medicul Eladei – Dioscoride în sec. I e.n., care recomanda amestecul de melissă cu miere. Roiniţa era foarte apreciată în rândul medicilor arabi. Avicenna (secolul al XI-lea) o laudă pentru întărirea vitalităţii şi eliminarea melancoliei. Prima carte de plante tipărită în limba germană, „Hortus Sanitatis” (1485) o menţionează în principal ca remediu feminin. Bohn (1935), consideră roiniţa deosebit de potrivită în medicina pentru copii mici şi femei. Datorită gustului şi mirosului său plăcut, feniculul a fost cunoscut de-a lungul veacurilor drept o plantă medicinală şi condiment. Cunoscut de către Theophrastus şi Dioscorides, precum şi decătre Columella şi Plinius. Feniculul era cunoscut şi printre egiptenii, arabii şi chinezii antici. În Evul Mediu era adesea menţionat în cărţile medicinale. Potrivit lui Dioscorides, fructele ajută secreţia de lapte, lucru susţinut apoi şi de către Von Bock (1565), von Haller (1755) şi alţii, dar şi de sistemele de medicină populară. Originea anasonului este probabil să fie Orientul. Oricum, cultura lui este foarte veche. Chiar şi Pitagora i-a lăudat puterile tămăduitoare şi a fost adesea menţionat în scrierile hipocratice, ale lui Theophrastus, Dioscorides, precum şi ale lui Pliniu. În India, Susruta, secolul al V-lea î.Hr., cunoaşte anasonul. Vechea medicină chineză îl prezintă ca şi galactagog. Informaţiile pe care le găsim în scrierile botanice din Evul Mediu se bazează, ca de obicei, pe scrierile lui Dioscoride şi Pliniu. În medicina ştiinţifică dar şi ca remediu popular era, şi încă mai este folosit în stimularea secreţiei de lapte. BENEFICII ALE UTILIZĂRII: -schinduful susţine producerea laptelui şi recuperarea după naştere; -feniculul susţine activitatea glandelor mamare şi producerea de lapte la sân; -anasonul stimulează secreţia glandelor, inclusiv a celor mamare, susţinând producerea de lapte matern; -roiniţa susţine sănătatea sistemului glandular, ajută la reducerea tensiunilor şi a iritabilităţii; -cuminul contribuie la starea de bine fizică. ATENŢIONĂRI: Nu se recomandă în caz de hipersensibilitate la oricare dintre ingredientele produsului. EFECTE SECUNDARE ŞI INTERACŢIUNI: Acest produs se poate utiliza concomitent cu alte medicamente. La dozele recomandate nu au fost semnalate efecte secundare. MOD DE UTILIZARE: 1 capsulă de 3 ori pe zi, la 1 oră după masă. Se administrează până la dobândirea unei lactaţii optime. Dacă se doreşte un efect mai puternic se pot administra până la 6 capsule pe zi, la recomandarea medicului sau a farmacistului. ASOCIERI CU ALTE PRODUSE FARES: -se pot asocia cu ceai Stimularea lactaţiei. A se păstra la loc uscat şi la temperatura mediului ambiant. Supliment alimentar. A nu se depăşi doza recomandată pentru consumul zilnic. Produsul este un supliment alimentar şi nu trebuie să înlocuiască o dietă variată, echilibrată şi un stil de viaţă sănătos. A nu se lăsa la îndemâna şi la vederea copiilor. Notificat la Serviciul Naţional pentru Plante Medicinale, Aromatice şi Produse ale Stupului Nr. 10169/11.04.2016Descriere produs
INGREDIENTE/CAPSULĂ: -seminţe de schinduf (Trigonellae foenugraeci semen ) 115,9 mg -fructe de cumin (Cumini fructus) 114 mg -roiniţă (Melissae herba) 76 mg -sânziene (Galii veri herba) 68,4 mg -ulei esenţial de fenicul (Foeniculi aetheroleum) 3,8 mg -ulei esenţial de anason (Anisi aetheroleum) 1,9 mg Învelișul capsulei este pe bază de celuloză vegetală. Schinduful a fost una dintre cele mai vechi plante medicinale şi de cultură din Egipt, unde este deja menţionat în reţetele din Papyrus Ebers; ca remediu, Grecii erau familiarizaţi, de asemenea, cu schinduful, acesta fiind unul dintre medicamentele importante folosite de ei. Diverse denumiri sanscrite indică o utilizare timpurie în India, dar seminţele au fost foarte apreciate şi printre chinezi, arabi şi romani. Cuminul este o plantă cultivată în multe părţi ale Europei, deşi este originară din regiunea Egiptului. El este menţionat în Scriptură, iar Plinius îl numeşte cel mai bun aperitiv dintre toate condimentele. În timpul Evului Mediu, cuminul a fost una dintre speciile care se foloseau cel mai frecvent, fiind menţionat în Normandia în 716, în Anglia între 1264 şi 1400, enumerat în 1419 printre mărfurile impozitate în oraşul Londra. Este prezent în multe dintre cărţile de plante medicinale ale secolelor al XVI-lea şi al XVII-lea. În India, seminţele constituie un ingredient al pulberilor de curry şi al murăturilor, iar în Franţa îşi găsesc utilizarea în arta culinară. În Olanda, brânzeturile sunt uneori aromate cu cumin. Bley (1829) a găsit fructul conţinând, pe lângă răşini, gume şi altele, ulei esenţial considerat foarte stimulent şi carminativ. Roiniţa este cunoscută din antichitate, primul care a descris-o fiind medicul Eladei – Dioscoride în sec. I e.n., care recomanda amestecul de melissă cu miere. Roiniţa era foarte apreciată în rândul medicilor arabi. Avicenna (secolul al XI-lea) o laudă pentru întărirea vitalităţii şi eliminarea melancoliei. Prima carte de plante tipărită în limba germană, „Hortus Sanitatis” (1485) o menţionează în principal ca remediu feminin. Bohn (1935), consideră roiniţa deosebit de potrivită în medicina pentru copii mici şi femei. Datorită gustului şi mirosului său plăcut, feniculul a fost cunoscut de-a lungul veacurilor drept o plantă medicinală şi condiment. Cunoscut de către Theophrastus şi Dioscorides, precum şi decătre Columella şi Plinius. Feniculul era cunoscut şi printre egiptenii, arabii şi chinezii antici. În Evul Mediu era adesea menţionat în cărţile medicinale. Potrivit lui Dioscorides, fructele ajută secreţia de lapte, lucru susţinut apoi şi de către Von Bock (1565), von Haller (1755) şi alţii, dar şi de sistemele de medicină populară. Originea anasonului este probabil să fie Orientul. Oricum, cultura lui este foarte veche. Chiar şi Pitagora i-a lăudat puterile tămăduitoare şi a fost adesea menţionat în scrierile hipocratice, ale lui Theophrastus, Dioscorides, precum şi ale lui Pliniu. În India, Susruta, secolul al V-lea î.Hr., cunoaşte anasonul. Vechea medicină chineză îl prezintă ca şi galactagog. Informaţiile pe care le găsim în scrierile botanice din Evul Mediu se bazează, ca de obicei, pe scrierile lui Dioscoride şi Pliniu. În medicina ştiinţifică dar şi ca remediu popular era, şi încă mai este folosit în stimularea secreţiei de lapte. BENEFICII ALE UTILIZĂRII: -schinduful susţine producerea laptelui şi recuperarea după naştere; -feniculul susţine activitatea glandelor mamare şi producerea de lapte la sân; -anasonul stimulează secreţia glandelor, inclusiv a celor mamare, susţinând producerea de lapte matern; -roiniţa susţine sănătatea sistemului glandular, ajută la reducerea tensiunilor şi a iritabilităţii; -cuminul contribuie la starea de bine fizică. ATENŢIONĂRI: Nu se recomandă în caz de hipersensibilitate la oricare dintre ingredientele produsului. EFECTE SECUNDARE ŞI INTERACŢIUNI: Acest produs se poate utiliza concomitent cu alte medicamente. La dozele recomandate nu au fost semnalate efecte secundare. MOD DE UTILIZARE: 1 capsulă de 3 ori pe zi, la 1 oră după masă. Se administrează până la dobândirea unei lactaţii optime. Dacă se doreşte un efect mai puternic se pot administra până la 6 capsule pe zi, la recomandarea medicului sau a farmacistului. ASOCIERI CU ALTE PRODUSE FARES: -se pot asocia cu ceai Stimularea lactaţiei. A se păstra la loc uscat şi la temperatura mediului ambiant. Supliment alimentar. A nu se depăşi doza recomandată pentru consumul zilnic. Produsul este un supliment alimentar şi nu trebuie să înlocuiască o dietă variată, echilibrată şi un stil de viaţă sănătos. A nu se lăsa la îndemâna şi la vederea copiilor. Notificat la Serviciul Naţional pentru Plante Medicinale, Aromatice şi Produse ale Stupului Nr. 10169/11.04.2016